PARALELA 45 – MY LIFE
The story – episodul I
In decembrie 1989, am avut sansa sa fiu angajat de catre un ziar japonez, Yonun Shulum. Evident ca ghid, translator, pentru engleza -franceza-spaniola. Am lucrat 3 luni, am strans ceva bani,si, impreuna cu prietenul meu Adrian Grigorescu, la 4 aprilie 1990, am infiintat, in baza decretului – lege 50/1990, Agentia de Turism “Paralela 45″.
De unde experienta? Lucrasem ghid, atat pentru straini (la ONT), cat si la ITHR (pentru romani). Ca si student la Facultatea de Turism, am facut practica in Jupiter, ca ajutor de ospatar, ca receptioner. Am lucrat in stagiu la Biroul de Alimentatie Publica al CENTROCOOP Sibiu. Aveam notiuni, evident, si experienta, dar limitata.
Nu pot sa uit ca in 1990, aveam coada la agentie, pentru Litoral, pentru munte, pentru statiuni! Astazi, nu imi vine sa cred!
Nu aveam telex, dadeam telex de la o cabina telefonica, din colt. Pana intr-o zi, cand am reusit sa…fac rost de unul! Aveam telexul nostru, eram importanti!
La primul autocar al agentiei in…strainatate, adica la Istanbul, am fost eu. Nu mai fusesem decat in Bulgaria (1 zi) si Rusia. Soferul autocarului – Traian Brendea. Era un Irannational, din 1976, dar pentru noi era ultimul racnet!
Din primul grup a facut parte familia violonistului Petre Pana, cu care am ramas prieteni pana astazi!
Am trimis sute de autocare la Istanbul, in 1990. Pretul unei excursii – 25 dolari si 500 lei.
Ce parere aveti, stimati colegi?
Buna ziua ,
si inainte de toate ..felicitari pentru blog!
Va intrebati desigur care este sopul comentariului..? vreau sa va intreb daca imi puteti inscrie si pensiunea mea RouaDeMunte-Herculane in agentia dvs.
In speranta unei colaborari si a unui raspuns, va multumesc mult!
Mai multe detalii despre pensiune pe website-ul meu:
http://rouademunte.ro
Cu prietenie,
Tudor.
Amintiri frumoase.Multi ani cu prosperitate iti doresc.
trece timpul, laure, ce sa ii faci, asta este, dar, din pacate, trece prea repede!!
tudor, da o oferta concreta la -elena.anghel@paralela45.ro
Povestile cu oameni care chiar au muncit pentru ceea ce au acum (mai ales cand povestitorul este chiar omul de succes de astazi), imi plac si sunt un model si pentru cei tineri care cred ca nu se poate face nimic in tara asta…